Apa…framantari…vapoare ….in deriva, si din nou spirit …un alt perete invadat de soare, de apa, cu un vapor in care am inchis framantarile mele, cautarile mele, regasirea mea ...
Cand barca vietii se inclina,
Vasleste si...mergi inainte,
De frumusete viata-i plina,
Chiar daca...orice val...se simte! (multumesc Gabriela Dumitriu)
…pe o stanca am adaugat simbolul spiritualitatii reprezentat printr-o troita, langa care l-am asezat paznic chiar si pe Pufi - catelusul familiei si am primit de la Gabriela inca o poezie:
Un ghem pufos intins in iarba,
Privind in larg, se tot intreaba:
De ce biserica-i asa de sus?
Si-oricat de tare am sarit...eu n-am ajuns...
Un ghem pufos intins in iarba,
Privind in larg, se tot intreaba:
De ce biserica-i asa de sus?
Si-oricat de tare am sarit...eu n-am ajuns...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu